Pentru Nimeni (nu citi)
Am asteptat destul, sa te intorci.
E timpul, poate, sa merg si eu mai departe,
si sa pun mana pe visele ce le visez
in lipsa ta,
pentru ca nu pot sa raman o biata umbra.
Sunt pana la urma,
creatia ta monstruasa si dementa.
E un secret,
dar eu inca te iubesc,
si a fost o prostie sa ma intrebi daca am fost vreodata fericit cu tine, pentru ca nu am fost niciodata mai fericit ca atunci cand iti juram iubire, si mi-as fi dat viata pentru tine.
Inca nu am suficienta ura, pentru a simti altceva.
Ai reusit insa sa ma faci sa-l urasc pe dumnezeu mai mult ca niciodata,
cu toate ca nu cred ca ar putea exista,
dar am nevoie de ura,
ca sa pot supravietui fara iubire.
poem by Serban Raducu Bogdan
Added by Poetry Lover
Comment! | Vote! | Copy!
